Monografia Comunei

Istoria asezarii

Despre trecutul istoric al comunei nu sunt scrieri speciale, exista o versiune traditionala, ca asezarile ar fi luat fiinta in anii 1400-1432, prin ascunzisul in codri a unor haiduci, in frunte cu haiducul Bujor. Si astazi in satul Madarjac sunt mai multe familii cu numele de Bujor.

Fixarea perioadei de inceput a satului Madarjac este intre anii 1748-1780, cand a fost ridicata biserica de lemn din sat, ceea ce presupune ca numarul celor din acel loc era destul de mare, se ajunsese la o mare stabilitate si puterea economica era indestulatoare. In documentul care reda momentul ridicarii bisericii intalnim prima data mentionat numele asezarii, denumire ce vine de la ctitorul bisericii, Mihaila Madarjac, care a devenit calugar.

Comuna Madarjac a luat fiinta in iulie 1908, prin dezlipirea satelor Madarjac, Frumusele si Bojila de la comuna Popesti si a satului Frumusica de la fosta comuna Pausesti. Intre anii 1926-1929 satul Runcu, comuna Garbesti, a fost alipit comunei Madarjac. Impartirea administrativa actuala a comunei este aceeasi cu cea de la infiintare.

In urma reformei agrare infaptuita in anul 1921 o parte a locuitorilor din comuna Madarjac au fost improprietariti cu o suprafata de 160 ha teren agricol in tarlaua Oaghea, in apropierea comunei Popesti. In anul 1945 are loc o noua reforma agrara prin care toti locuitorii comunei,primesc teren agricol, fara nici o rascumparare, astfel taranii de aici primesc mosiile Vama, Rogina, Padureni, Bojila, Madarjac, Frumusele si Frumusica si incep alte forme de organizare a agriculturii.

top

Geografia si clima zonei

Comuna se afla intr-o zona de deal si podis, in mijlocul unui masiv paduros de peste 15.000 ha, asezarea fiind de fapt o poiana mai mare inconjurata de paduri. Doar in partea de sud-vest, pe o portiune de circa un kilometru, se afla o deschidere fara padure, inspre satul Bojila, pe drumul ce merge spre comuna Tibana.

Teritoriul comunei face parte din bazinul hidrografic al paraului Sacovat, afluent al raului Barlad. Sacovatul izvoraste din padurea Nistrea, comuna Boghicea, judetul Neamt, patrunde pe teritoriul satului Madarjac de la nord-vest, strabate comuna pe o distanta de 8,5 km, islazul si padurea, apoi strabate comuna Tibana si se varsa in raul Barlad, aproape de orasul Negresti, judetul Vaslui. Fiind o zona de padure, teritoriul asezarii este strabatut si de alte ape: Pietrosul, Ponoarele, Rachita, Runcu, Ceorbolea, Nasapariei, Humariei. Exista izvoare puternice, apa este potabila, astfel ca la fiecare doua-trei case exista fantana.

Clima este temperata, dar mai aspra, specifica zonei de padure, fapt pentru care timpul privind lucrarile agricole este intarziat cu doua-trei saptamani. Calitatea mediului este buna, fara factori poluanti, aerul este curat datorita suprafetelor mari de padure din zona.

Principalele resurse naturale sunt lemnul si fructele de padure: macies, paducel, tei. Fondul cinegetic din zona este influentat de suprafata impadurita, principalele specii de interes vanatoresc fiind: mistretul, cerbul carpatin, capriorul, viezurele, pisica salbatica, jderul de copac, dihorul, vulpea, iepurele de camp. Asezarea geografica, formele de relief, padurea de foioase, flora si fauna, mediul curat dau localitatii un potential de dezvoltare a agroturismului.

top

Religia si traditiile locuitorilor

Religia dominanta in comuna este crestin-ortodoxa. Viata religioasa este desavarsita prin existenta a doua biserici ortodoxe in satul Madarjac, doua capele mortuare, in Madarjac si Frumusica si o biserica de lemn, monument istoric, tot in satul Madarjac.

La marginea padurii, spre apus de satul Madarjac, exista o biserica de lemn, traditia afirmand ca ar fi din timpul domniei lui Stefan cel Mare. Din documente reiese ca a fost construita intre anii 1780-1781, se poate insa sa fi fost o constructie mai veche, refacuta in acea perioada. In vecinatate exista si urmele unei cladiri de caramida, ce se banuieste sa fi fost biserica sau schit calugaresc cu fantana, albine si livada, de unde si unele denumiri ale locurilor: La Prisaca, La Livada, La Fantana Crucii.

Invatamantul prescolar, primar si gimnazial este sustinut, pentru cei 300 de elevi si prescolari, de catre 20 profesori, invatatori si educatoare, in trei scoli primare, cate una in fiecare sat, o scoala gimnaziala in Madarjac, patru gradinite, doua in resedinta de comuna si cate una in celelealte sate.

Scoala din comuna Madarjac a fost infiintata in anul 1880, iar prima scoala moderna din sat s-a construit in anul 1963, in anii urmatori costruindu-se si in satele Frumusica si Frumusele. Primul punct sanitar pe aceste locuri a functionat inca de la inceputul secolului al XX-lea, din anul 1908, iar in 1956 a fost infiintat un dispensar uman.

In comuna Madarjac, inca din cele mai vechi timpuri, economia a avut un caracter unitar si echilibrat. Aceasta a fost data de cultura plantelor de camp, tehnice, vita de vie, pomi fructiferi, cresterea vitelor, a pasarilor, albinarit, vanatoare, mestesuguri de interes local si exploatari forestiere.

Ocupatia de baza a locuitorilor este agricultura de subzistenta, realizata cu mijloace mecanizate, dar se lucreaza si cu mijloace rudimentare. Se cultiva in special porumb si intr-o mai mica masura grau sau floarea-soarelui. Aceste culturi se fac in mod individual, neexistand o societate agricola la nivelul comunei. In afara cultivarii pamantului, o alta indeletnicire veche a populatiei este cresterea animalelor: oi, porci, vite si pasari. Populatia activa angajata este alcatuita din functionarii administratiei, cadrele didactice, personalul din sanatate si un numar de persoane incadrate la societati comerciale sau de exploatare si prelucrare a lemnului.

Arhitectura populara, in trecut mult dezvoltata la construirea caselor, la asezarea si confectionarea portilor si stalpilor, se mentine acum din ce in ce mai rar. Portul national a disparut din practica zilnica, costumele populare nu se mai confectioneaza. In fiecare duminica sunt organizate jocuri la sala de festivitati sau in aer liber, in centrul satului sau la marginea padurii, cand vremea o permite. Se respecta o anumita ordine: se incepe cu sarba, hora, ruseasca, ciobanasul si se termina cu corabeasca.

Se pastreaza obiceiurile legate de sarbatorile de iarna si a anului nou: capra, jianul, ursul, calutul. O data cu sosirea serii incepe mersul cu uratul sau colindatul, in grupuri mai mari sau mai mici. Dupa ce satul a fost brazdat in lung si-n lat de numeroase plugusoare, urmeaza dimineata zilei de 1 ianuarie cand se merge cu semanatul pentru a ura un an bogat.

top